Ordinul sau invitația
În cazul unui ordin sau o invitație se va folosi cazul imperativ pentru a cere interlocutorului să facă ceva concret. Verbul va sta, ca și la întrebarea ja/nein pe prima poziție și , după caz pe ultima poziție. Dacă subiectul este precizat, el va fi situat pe poziția a doua în propoziție. O propoziție la imperativ se poate încheia fie cu punct, fie cu semnul exclamării. Ex:
Bring mir den Hammer.
Adu-mi ciocanul.
Mach bitte sofort die Tür zu!
Închide te rog imediat ușa!
Geht sofort ins Bett!
Mergeți imediat la culcare!
Propoziții principale și propoziții subordonate.
Diferența dintre propoziții principale și propozițiile subordonate o reprezintă poziția verbului conjugat. Într-o propoziție principală verbul stă fie pe prima poziție ( întrebarea ja/nein și imperativ) fie pe a doua poziție ( enunțuri și întrebările suplimentare), iar după caz avem pe ultima poziție verbul la infinitiv sau participiu.
Într-o propoziție subordonată, verbul stă întotdeauna pe ultima poziție. Subiectul este pus pe a doua poziție, direct după conjuncția care introduce propoziția subordonată ( ex: dass, weil, bevor, etc.). O propoziție subordonată nu are sens singură, ci depinde de o propoziție principală (ordonatoare).
Ex.
|
Propoziție principală (ordonatoare) |
Propoziție subordonată |
|
Ich werde dich lieben, Te voi iubi, |
bis der Tod uns scheidet. până când moartea ne va despărți, |
|
Ich hoffe, Eu sper, |
dass du mich auch liebst. că și tu mă iubești |
Lista de asteptare pentru „Ach, so! Ghidul verbelor in limba germana” e AICI.